Duminică,
7 Decembrie 2014
Sus
în Apusenii de bazalt
Dorul
iar mă viscolește înalt,
Pașii
mei se tulbură încet,
Cade
neaua peste Fericet,
Horia-i
pe undeva pe-aproape
Și
lumina-i sângeră sub pleoape,
Carii
se aud cum rod în grindă,
Vânzătorii
iarăși o să-l prindă,
Sub
blestemul scris în calendar
Pun
la cale prețul cel murdar
Și
spre Alba-n Noaptea de Ajun
O
să-l ducă, gata de surghiun...
Sus
în Apusenii de argint,
În
căsuța mea ca un alint,
Pe
furiș mă duc adeseori
Ca
un fulger vara pe sub nori,
Singur,
lâng'un leagăn, ca
bolândul
Să-mi
ogoiesc tăcerile și gândul
Și-acolo
să-mi las inima tezaur,
În
Apusenii mei, cei plini de aur...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu