6
Octombrie 2015
Așa-mi
vine să plec iară
În
căsuța de la țară,
Prea
sătul de multe cele,
Să-mi
scriu versurile mele,
Nimenea
să nu mă vadă
Cum
stau singur în ogradă,
Că
din toate, nu mai am,
Cal,
căruță și nici ham...
Hăulind
plini de durere,
Cu
doniți și cu ciubere,
Moții
mei cu țundra deasă,
Se
întorceau tăcuți acasă!
.....................................
Liniștea
e-atât de surdă!
Veacul
parcă se îmburdă,
Pleacă
Satul să își culce
Supărările
sub cruce...
Nu-i
mai nimeni prin vecini,
Numai
bălării și spini,
Crește
iarba sus pe grui,
Niciun
zvon de coasă nu-i,
Păsărele
nu mai cântă
Prin
pădurea tot mai frântă,
Iar
cărări de umblat nu-s
Nici
în jos și nici în sus
Și-n
căsuța de sub stele,
Într-un
leagăn de nuiele,
Plânge
un copil divin,
Merg
degrabă să-l alin...
Nicolae
Nicoară-Horia
Pictură: Ioan Nicoară (Arizona)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu