6
Octombrie 2015
Dacă
tristețea vine dinspre tine,
Învață-mă
s-o fur, cum se cuvine,
Precum
cuvântul dintre vin și pâine
Mă simt
mereu și-așa voi fi și mâine...
Tu n-ai
greșit, e vina mea postumă
Că mi-a
ieșit adeseori din humă
Preaplinul
vieții care-l port în mine,
Învață-mă
să tac, e mult mai bine
Și-așa
pe lume-i multă gălăgie,
Poate
degeaba, poate...cine știe,
Acum când
toamna râde în gutui
Și nu dă
socoteală nimănui
Sufletul
meu încet în ea se mută,
De cade
bruma peste frunza mută,
Tu știi
că niciodată ei nu-i pasă?
Învață-mă
să fur, nu fi geloasă...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu