5
Octombrie 2015
Nu sunt
supărat, n-am niciun gând
Mai jos
decât s-ar cuveni să-mi fie
Și eu mai
obosesc din când în când
Și mă
ascund smerit în Poezie;
Mai
obosesc și eu, dar nu cuvântul
Ce mi-a
fost dat să îl rostesc mereu,
Mă simt
atunci, precum se simte vântul
Când
întâlnește-n cale-un curcubeu...
Mai
obosesc și eu, știu, nu e bine
Și
oboseala mea nu v-o dau vouă,
Îmi spăl
atunci, așa cum se cuvine
Și
mâinile și sufletul cu rouă,
Nimicul,
la ce bun să mă mai doară,
Tristețea
lui de ce s-o pun în șpalt?
Simt
îngerul din cer cum se coboară
Și
crește-n mine-un fel de zbor înalt...
Nicolae
Nicoară-Horia
Pictură:
Vladimir Volegov
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu