4
Decembrie 2017
Sunt
tot mai multe inimi necăjite,
Sunt
tot mai multe suflete sub cer
Care
se vor de-a pururea iubite,
Ferite
de singurătate și de ger
Și
fiecare-și duce crucea dată
Peste-un
pământ mai trist și mai sărac,
Cei
mulți durerea nici nu și-o arată,
Ce
mulți îndură lacrima și tac;
Cain
și Abel, foamea de arginți,
Umbrele
nopții, pline de ispite,
Părinți
sărmani, copii fără părinți,
Mame
și fecioare pângărite...
Pe
toți îi simt și le aud oftatul
Cum
se prelinge viu în versul meu
Și-atunci
mă rog de-a lungul și de-a latul
Să-i
ocrotească bunul Dumnezeu!
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu