Comoara din inima mea...

„Cea mai mare comoară este să știi să fii fericit cu puțin,

fiindcă puținul nu-ți va lipsi niciodată.”

Seneca

Versul meu să nu vi se pară ciudat,

Fericirea mea vine din Copilărie,

Mulțumit întotdeauna cu ce mi-a fost dat,

Mulțumit întotdeauna cu ce o să-mi fie!

Nu am râvnit niciodată mai mult

Să nu-ncapă-n hambarele inimii mele,

Și-acum la bătrânețele scrise ascult

Glasul acela venind dinspre stele:

„Nu vă adunați comori pe pământ

Unde molia și rugina le strică...,”

Întotdeauna am locuit în cuvânt,

Aici niciodată nu mi-a fost frică...

Departe mereu de hotarele urii,

Cu gândul viclean să o poată fura

Zadarnic tot sapă în preajma ei furii,

Ce sfântă-i comoara din inima mea!

Nicolae Nicoară-Horia

Din volumul în curs...„Comoara din inima mea...”