Vineri, 15
Decembrie 2017
Mă-ntrebam
odată,
Ce-ntrebare
grea!
Oare
cum arată
Poezia
mea?
Ochi
de căprioară,
Pașii
de cadril,
Suflet
de fecioară,
Doamne,
ce copil!
Îi
simțeam aproape
Răsuflarea
sfântă,
Oare
cum încape
Într-o
lume strâmtă?
Mă
visam de-a rândul
Să
o pot atinge,
Vai
și astăzi gândul
De
atunci mă frige!
Aerul
se miră
Împrejurul
meu,
Vino,
mă inspiră
Chip
de Dumnezeu!
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu