Câteodată parcă...

Joi, 4 Ianuarie 2018

Câteodată parcă aș pleca Acasă,

Eu plecarea asta știu de unde vine

Și flămând acolo să mă pun la masă

Singur, trăgând ușa vremii după mine...

Câteodată parcă nu mai vreau nimic,

Sunt sătul de toate câte mi se-oferă,

Sunt atât de nimeni și atât de mic,

Rătăcind prin viață dintr-o altă eră;

Câteodată parcă... și înmiresmată

Îi aud suflarea care mă cuprinde,

Tu din lumea asta nu pleci niciodată,

Până se sfârșește ți-am adus merinde!

Tot așa îmi spune muza mea când vine,

Și atunci deodată nu mai plec niciunde,

Drumurile toate le-a închis în mine,

Fericită-i clipa care mă ascunde!

Cum se uită luna seara în fântână

Și ea fericită-n ochii mei se uită,

Poezia sfântă, pururea stăpână,

Precum o mireasă gata pentru nuntă...

Nicolae Nicoară-Horia