Și iarna asta e aproape dusă...

Miercuri, 31 Ianuarie 2018

Poemul meu nu e o întâmplare

Și iarna asta e aproape dusă,

Iar primăvara e nerăbdătoare,

C-o bucurie, încă netradusă...

Între noi de-acum un Făurar

Cu sârguință pe-amândoi ne-nvață

Și fulgii cad din ce în ce mai rar

Și ziua parcă e mai dodoloață...

Pe chipul tău, femeie, duhul sfânt

Și-a pus pecetea lui adevărată,

Nimicul nu e veșnic pe pământ,

Ci numai dragostea ce ne-a fost dată!

Întotdeauna nu te-am vrut supusă,

Ci liberă de-a pururi lângă mine

Și iarna asta e aproape dusă,

Iar primăvara dinspre tine, vine!

Cu brațele deschise o cuprind,

Precum cuprinde focul o scânteie,

Iar mugurii din gânduri se aprind

Și cât de mult îți seamănă, femeie!

Nicolae Nicoară-Horia