Mă gândeam azi-noapte...

10 Ianuarie 2018

Mă gândeam azi-noapte, ce tăcere-amară!

Cine te mai vede rătăcind prin Țară?

Din Albac, la Țebea, până la Arad,

Urmele durerii pretutindeni ard.

Tu asculți oftatul celor tot mai mulți,

Și-Arieșul trece tulburat prin Munți

Și tot subțiază vremea lancea ta,

Scurmă-n ea rugina-supărare grea!

Prin pădurea ninsă de la Scorucet,

Fluierul se-aude-ncet, tot mai încet,

Când la Alba, încă, în celula oarbă,

Bezna dintre lacrimi stă să mi te soarbă...

Pentru Țara asta, pentru Moții tăi,

Când în jur se-arată tot mai mulți călăi,

Cine-o să mai spună azi, răpus de Dor,

Horia, ca tine: „Mor pentru popor?”

Mă-ntrebam azi-noapte și ce roșii-s zorii,

Unde or fi, oare, astăzi vânzătorii?

Și răspunsul parcă îl aud cum vine,

Ca întotdeauna, ei sunt lângă tine...

Nicolae Nicoară-Horia