Duminică,
14 Ianuarie 2018
Vine ziua ta, Emine,
Adoratul meu Mihai
Și
cuvântul arde-n mine,
Nu-l
auzi cum strigă: hai!
Să
te strâng la piept fierbinte
Și
acolo să rămâi,
Marginilor
tale sfinte
Să
le pun un căpătâi!
Și
sărutul meu pe buze
Să
te ardă ca un rug,
Precum
arde toamna-n frunze,
Toamna
noastră din amurg.
Tânăr,
preafrumos și teafăr
Să
te am în tot ce ești,
Nenuntitul
meu Luceafăr
Cu
plăcerile lumești...
Gândul
meu de Veronică,
Pururea
nemuritor,
Înspre
tine își ridică
Ochii
tulburați de dor;
Inima
din piept buiastră
Nici
acum odihnă n-are,
Floarea
ta, cea mai albastră
Dintre
câte sunt sub zare...
Știu
că îți aduci aminte,
Ce
povești spuneam prin crâng
Și
eu nu stăteam cuminte,
Ochii
mei și astăzi plâng...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu