16
Iunie 2018
Ce liniștit era
odată Omul,
Își vedea de coasă
și de plug,
Templu era templu și
nu domul,
Iar grădina plină
de belșug!
Nu se certau
pe-atunci unul cu altul,
„Politica”
avea un singur țel,
Cel de jos nu înjura
înaltul
Și purta respect
față de el!
Dar liniștea s-a
dus, cu tot regretul
Vă spun și ochii
de ce văd mă ard,
Acum e plin de ură
Internetul
Cât nu încape-n
niciun leopard...
Se iau la harță
pruncii cu părinții,
Din Purgatoriu,
până-n Empireu,
Se tulbură și din
icoane sfinții-
Cine rezistă, știe
Dumnezeu...
Nicolae
Nicoară-Horia
Sursa foto: Internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu