23
Iunie 2018
Mi-e dor s-adorm
pe-o cergă de stele
În cântec de
greieri țârâit în auz,
Acolo în Satul
copilăriei mele,
Unde n-am știut ce
înseamnă ursuz...
Cum ne făcusem
culcuș într-o claie,
Nici astăzi
culcușul nu e ocupat,
Mi-a intrat mirosul
de fân în odaie
Și s-a așternut
lângă mine în pat;
Ce pot să-i spun?
Amintiri luminoase
Îmi curg în suflet
ca râul pe prund
Și mâna mea scrie
cuvinte rămase
Din cerul acela în
care m-ascund
De vremea aceasta
tot mai ciudată
Și așa-mi vine,
Doamne, să strig:
„Mamă, mai
naște-mă numai odată!”
Când orice naștere
e un cîștig...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu