Vineri,
22 Iunie 2018
Îmi bat coasa, rar
și apăsat,
Ea geme-nfiorată pe
„ileu”,
Așa cum o băteam
fecior în sat,
În Satul alduit de
Dumnezeu...
Coasa astăzi nu mă
mai ascultă,
Cum ascultau norii
duși de vânt,
Iarba de o vreme-i
tot mai multă,
Nici cărări
aproape nu mai sunt
Acolo între case,
cum erau
De dorurile noastre
bătucite,
În casele
unde-amintiri mai stau
Și cheile din uși
sunt risipite...
.................................................
Îmi bat coasa
ruginită-n gând
Și tata-i dus prin
alte locuri sfinte,
Un copil parcă-l
aud plângând
Între brazde albe
de cuvinte...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu