Duminică,
17 Iunie 2018
În Țara aceasta,
tot mai puțină,
Penalii bogați se
lăfăie-n puf,
Mă-ntreb mereu, cât
o să-i mai țină
Pământul acesta de
sub văzduh?
Îi simt, îi aud
peste tot și îi văd,
Nimeni nu-ntrebă,
nimeni nu răspunde,
Nu-i osândește
niciun prăpăd,
Unde sunt fabricile,
combinatele, unde?
Ei nu dau socoteală
pentru „câștig”,
Din băncile noastre
și din cele străine,
Numai spre Tine,
Doamne, mai strig,
Apocalipsa aceea,
când vine?
Justiția-i oarbă,
mi-e milă de ea,
Ca de o văduvă din
Satul meu,
Poate se-ndură
vreodată și vrea
S-o lumineze bunul
Dumnezeu!
De copil mi-am dorit
cu atâta ardoare
Să fie dreptate în
ceea ce fac,
„Penalii!”
Cuvântul acesta mă doare
Și durerea mi-e
fără de leac...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu