13 Iunie 2019
Când
sunt trist, tristețe nu mai fie,
Cel
de Sus ne mântuie de ea!
Tiptil,
desculț, fug în copilărie,
În
Copilăria ta și-a mea...
S-ascut
cum râde iarba sub picioare,
În
cămășuța albă să mă-mbrac,
Precum
duminica și-n sărbătoare,
Bogat
am fost și-atâta de sărac,
Dar fericit și sănătos,
Părinte!,
Că n-aveam loc de-odihnă
și popas
Și-acum când scriu sub
roua din cuvinte
Simt bucuria de atunci în
glas!
Când sunt trist, ferit de
bruma urii
Iau drumul înspre-Acasa
mea tiptil
Și-acolo sus, pe Dealul
Curăturii
M-așteaptă Dumnezeu ca
pe-un copil...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu