Poetul este viu...

15 Iunie 2019

Îmi intră-n suflet un miros de tei,

Venit din lumea lui, cea de departe,

Poetul este viu, românii mei,

De el nu se atinge nicio moarte

Oricât încearcă răii să-i ucidă

Memoria rămasă-ntre tipare,

În cercul strâmt și plin de aguridă,

Vremea, tot mai vremuită, doare!

„E depășit!” 'i-aud spunând pe unii,

Cugetul lor eu cred că nu e teafăr,

Vai, Doamne, cum îl vor legat cu funii,

Pe cel numit de-a pururea-Luceafăr!

Poetul este viu printre statui,

E și mai viu Poetul printre voi,

Măcar de ziua-ngropăciunii lui

Nu-i aruncați în suflet cu noroi!

„Ajunge zilei răutatea ei!”

De-atâta dezbinare și de ură,

Pentru poemul cu miros de tei

Nu mai e vreme, vreme de lectură...

Nicolae Nicoară-Horia