Emin învață iar să moară...

14 Iunie 2019

Te întreb plin de durere, suflete, nu te cutremuri,

De-ar fi trăit Eminescu astăzi în aceste vremuri

Nu l-ar fi legat dușmanii de cuvântul care-l spun?

Pentru ei era desigur, mult mai rău și mai nebun!

-Restituiri-

Emin învață iar să moară

Și Veronica-i dă curaj,

El vine-n fiecare vară

Cu sufletul desculț la Blaj...

În ciuda vremilor șovine

Și-atâtor piedici câte sunt,

El vine-ntotdeauna, vine

Dinspre Moldova ca un sfânt;

E Iunie, un singur Dor

I-a mai rămas din câte-au fost:

Lăsați-mă de-acum să mor,

Nici dorul nu mai are rost...

Pe unde trece ca o rază

Tot aerul din jurul lui

Și gândul meu de-acum oftează,

Nu-i moarte să-l cuprindă, nu-i!

Emin învață iar să moară

Și amiroase-a flori de tei,

Vă-ntreb și eu, a câta oară

Cu el deodată: moartea, ce-i?

Eminescu și floarea de tei...

14 Iunie 2019

„Să mă lăsați să mor...”

-Restituiri-

Floarea de tei, floarea de tei,

De unde vine adierea ei

Nimeni nu știe, nimeni nu știe,

Floare mirosind a veșnicie...

Priviți-i de-aproape sufletul sfânt

Nu are asemănate în cuvânt,

Cum nu are, chipul lui, cerescu',

Îndrăgostit de-a pururi-Eminescu!

Floarea de el, floarea de tei,

Ce dulce-i bucuria ochilor mei,

Ce tristă-i lumina din ultimul dor-

Lăsați-mă „să mă lăsați să mor!”

Aceste cuvinte le aud și acum

Pe rug mistuindu-se până la scrum,

Când pe Eminul, mereu vinovat,

Nici să trăiască nu l-au lăsat...

Nicolae Nicoară-Horia