Duminică, 23 Iunie
2019
Stau și mă-ntreb, treaz
și în vis,
Cu sufletul sângerând
printre ruine:
Minele Patriei cine
le-a-nchis?
Și răspunsul, Doamne, e
lângă mine!
Ce răi și ce harnici
erau temnicerii!
Vederea de-atunci de-a
pururea doare!
Am coborât în adâncuri
și eu cu minerii
Spunând „Tatăl nostru”
în gând fiecare...
Privindu-vă-n ochi, cum
să vă mint?
Mâinile mele și astăzi
mai poartă
Urme de aur, de cupru
și-argint,
Am ajuns „cerșetorii
din poartă în poartă!”
„Bogățiile”-acestea
aici ne-au fost date
De la facerea lumii,
până-n finele ei!
Jinduite întruna și
mereu prădate
De cei închinându-se la
alți dumnezei!
Din Duminica aceasta
durerea mă scurmă,
Dar nu poate sufletul să
mi-l condamne,
Dă-i minte românului,
cea de pe urmă
Și minele Patriei,
deschide-le, Doamne!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu