21
Octombrie 2019
Te-aud oftând, poete:
e-atât de scurtă viața
Și-atât de trecătoare
ca umbra unui gând!
Tu spală-ți în lumina
din Poezie fața,
Lumina izvorâtă de unde
și de când?
Îmi vine dinspre-Acasă
mirosul sfânt de brazi
Și sufletul se umple de-o
liniște ciudată,
Nimicul se alege din tine
de nu arzi,
Iubirea nu își stinge
dogoarea niciodată!
Ce scurtă este viața
și-așa o să rămână,
Nu o să-mi spună nimeni
că a trăit de-ajuns!
Țărâna se întoarce
de-a pururi în țărână,
Cum orice întrebare
se-ntoarce în răspuns...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu