23 Octombrie 2019
Dacă n-ar fi poezia,
m-aș teme de moarte...
Ea, poezia. nu-i
adevărată,
Îmi scrie un amic, poet
din duh,
Cu toată prietenia mea
curată,
Vorbele lui mă umplu de
năduh!
N-aș fi crezut să le aud
vreodată,
În fața ei mă simt atât
de mic,
De parcă iarăși mi-ar
fi tras pe roată
Trupul acesta vrednic de
nimic!
El poate fi, zdrobitul și
învinsul,
Precum un bulgăr negru de
pământ,
Dar sufletul din mine,
neatinsul,
De nicio îndoială nu
mi-e frânt!
Ea, Poezia, e adevărată,
Cum soarele pe ceruri,
pururi viu!
Ce-i îngerul care în vis
mi-arată
Cuvântul și mă-ndeamnă
să îl scriu?
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu