Dormi împăcată...

Duminică, 6 Octombrie 2019

Afară plouă, Mamă și e frig,

Peste mormântul tău cad stropii reci,

Ca și atunci și astăzi te mai strig

Din marginile lumii: „unde pleci?”

Și întrebarea mea-i fără răspuns,

Sub cerul toamnei, mut și plumburiu,

Chemat acolo unde ai ajuns

Și eu o să mă mut într-un târziu...

„Dormi împăcată”! Știu că tu exiști

Și simt în mine sufletul tău blând,

Duminică era, cu zorii triști,

Când ai plecat din lume surâzând...

A plecat Mama...

Duminică, 6 Octombrie 2013, ora 5.38

-Restituiri-

A plecat Mama, ea nu mai este,

Totul ce-a fost e aducere-aminte,

Niciodată n-am crezut în această poveste,

Nu am crezut niciodată în aceste cuvinte!

Când mâna mea dreaptă pe creștet i-am pus

Tot Cerul parcă se coborâse sub pleoape,

„Ai grijă de mine!” așa mi-a spus,

De dumneata întotdeauna voi rămâne aproape!

A doua oară e despărțirea de fiu,

Aici pe pământ altă naștere nu-i,

Nu mai am lacrimi, să plâng nu mai știu,

Dumnezeu să o țină în brațele Lui!

Acolo măcar să o simt fericită,

„A plecat Mama”, trei cuvinte și-atât,

Fiecare plecăm când e clipa sortită

Cu cheia Casei legată de gât...

Trec anii, mamă...

Trec anii, mamă, tot mai mult te-apropii

De gândul meu rămas pe la răscruci,

E ziua când, din marginile gropii

Te-am întrebat atunci: „unde te duci?”

Aveai pe față un surâs aparte,

„Sunt obosită!” Doar atât mi-ai spus

Și niciodată n-ai vorbit de moarte,

Ci numai de Învierea lui Iisus!

Trec anii, Mamă, ca un tăvălug

Peste oameni, pomi și peste case,

Din fața lor n-am unde să mai fug,

Rămân în urmă amintiri frumose...

Mi-e sufletul stingher acum când scriu,

Și plânge-n mine pruncul ce eram,

Trec anii, Mamă, câți mai sunt nu știu,

Nici vreme să-i mai număr nu mai am...

Mamă, sufletul mă doare...

Ca un vultur între stânci

Sufletul din trup mă doare,

Șapte ani sunt azi de-atunci-

Câți or să mai treacă oare?

„Eu mă duc, rămâi cu bine...”

Dumneata așa mi-ai spus,

Murmură un roi de-albine

Tot mai sus și tot mai sus...

În auzul meu e noapte,

În tăcerea mea e frig,

Merele-n grădină-s coapte

Și-n târziul când te strig!

Fie-ți somnul veșnic dulce,

Mamă, sufletul mă doare!

Pe mormântul tău sub cruce

Arde-un ochi de lumânare...

Nicolae Nicoară-Horia