E rodul toamnei mele...

Vineri, 18 Octombrie 2019

E rodul toamnei mele sortit pentru cules,

Cu cât se-adună anii pribegi prin lutul meu

Se-mpuținează somnul din ce în ce mai des

Și sufletul tânjește spre-odihnă mai mereu.

Dar tu ești lângă mine și eu voi fi oricum

Până la capăt martor al frumuseții tale,

Din ceruri cade brumă, e vremea ei de-acum

Și floarea veștejită suspină-ntre petale...

Prin via din grădină răzbat dureri de vin,

Culege-mă cu grijă încet și nu în pripă

E rodul toamnei mele și el nu ți-e străin,

Din tot ce sunt cât oare voi fi aici risipă?

Nicolae Nicoară-Horia