Te-am auzit spunându-mi: „Te iubesc!”
Poezia mea, cea mai frumoasă,
Mă uit la tine și mă liniștesc,
Precum se-alină vântul fără casă...
Slăvite-ți fie Dragostea și Harul
Din care zilnic mă înfrupt mereu!
Tu mi-ai rămas și peștera și-altarul
Și Ruga către bunul Dumnezeu...
Te văd cu ochii umezi uneori,
Risipindu-mi din privire ceața,
Cu tine-adorm și mă trezești în zori,
Când se revarsă-n suflet dimineața...
......................................................
Poezia mea, cea mai frumoasă,
Tu ești nedespărțită de Cuvânt!
Prin Viața asta, tot mai nebuloasă,
Cu tine îmi duc pașii pe pământ!
11 Ianuarie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu