Știu că Poezia vindecă și iartă,
Ea a fost în toate semnul biruinții,
Scriu și nu-mi pândește nimenea la poartă,
Cum în alte vremuri iscodeau „bandiții...”
Fericită-mi cântă pasărea din vis,
Ascultați din aripi libere cum bate,
Gândul meu dă roade în cuvântul scris,
Mulțumesc, Părinte, pentru Libertate!
Ca tot omul singur, singur printre spini,
Singur niciodată sufletul din mine!
Se-nlumină ochii de miresme plini
Pe la miez de noapte când aud cum vine...
Liniștea de-afară dă în pârgul ei,
Simt cum se-nfioară mâna care scrie,
Te întreb ca vântul orb între atei:
Ce m-aș face, Doamne, fără Poezie?
4 Ianuarie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu