Sunt năruit...

 

 

„Jalnic ard de viu, mă nărui...”

În zadar din Viață strigu-l,

Cine să-mi răspundă nu-i,

Scriu și mă cuprinde frigul,

Triști sunt, Doamne, ochii lui,

Moarte, unde ți-e câștigul?

 

Nu e Dor să nu suspine!

Mi-ai luat părinți și frate,

Oameni dragi de lângă mine,

Câte amăgiri deșarte!

Duhul tău de unde vine,

Blestematul, ce desparte?

 

Moarte vitregă, când scriu

Mi-e cuvântul sus, pe cruce,

Răstignitul Sfânt e viu,

Vie-i Slova lui cea dulce!

În mormântul gol, pustiu,

Numai vântul să se culce...

Luni, 15 Iunie 2026

 

„Sunt năruit!” Aceste cuvinte

Le-a rostit Poetul atunci în spital,

Când Râul vieții, încă fierbinte,

Îl ducea spre Mare cu ultimul val...

 

„Dă-mi lapte!” Ce sete ciudată

Îl cuprinse pe Sărmanul Poet!

Și Celui de pe crucea înlăcrimată

În loc de apă i-au dat oțet...

 

„Nebuni” amândoi, trimiși pe pământ

Să ne vorbească despre lumină

Și-n loc de Dragostea scrisă-n cuvânt

Au fost judecați fără vină!

 

Doamne al Poeziei care ne Ești,

Eminescului nostru și-al tuturor

Iartă-i păcatele, cele lumești

Și dă-i odihna din Ultimul Dor!

 

„Sunt năruit!” În cer, nu în hău,

Pentru el nicio cădere nu-i!

Celor ce încă îl vorbesc de rău

Dă-le setea de pe buzele lui...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Grafica: Mihai Cătrună

 

„Pe data de 15 iunie 1889, în casa de sănătate, sau mai bine zis sanatoriul de boli mintale al doctorului Şuţu, situat pe Strada Plantelor din municipiul Bucureşti, Oficial, Mihai Eminescu a murit pe data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineata,  Poetul nepreche Mihai Eminescu se stingea pe un pat metalic, la vârsta de 39 de ani.”

 

Certificatul de de deces al Poetului?

Câtă blasfemie! Cât fals!

După Registrul Stării Civile pentru morți, cu cei doi martori analfabeți, Eminescu avea...43 de ani!

Fiul lui...Mihail Eminovici!

Așa se scrie Istoria...„la vremea cireșelor coapte...”

MĂCAR SE ȘTIA CĂ E POET!

Astăzi sunt tot mai mulți care nu știu!