In memoriam
Poetului Dumitru Ichim
Se duce viața, vrând-nevrând,
Nu-i nimeni veșnic și nici eu,
Pleacă și poeții, rând pe rând,
De ce pleacă? Știe Dumnezeu...
Pribegind prin lume, cei, „aleși,”
Cu Veșnicia nu se iau la trântă
Și ei sunt oameni, poate ne-nțeleși
Câtă vreme printre noi cuvântă!
Prieten drag, Dumitrule Ichim,
Te-ai întors psalmodiind Acasă,
Mergi împăcat, părinte, noi îți știm
Rugăciunea de pe buze arsă...
18 August 2026
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu