Ev. Ioan 1,1
Se face
ziuă și se face noapte,
Omule-n zadar
te-mpotrivești,
În
grădina ta cu mere coapte,
Fără Dumnezeu ce jalnic ești!
Cu toată
știința adunată-n tine,
„Se
face,” tu oricât
ai vrea, nu poți,
Nici
Aerul nu știi de unde vine
Și nici cuvântul
ce din gură-l scoți...
Fericit e
Versul ce mă spune,
Dintre
pământul Clipei și văz-duh,
Când
orice „facere” e o minune
Și nimic
din toate fără Duh!
Devreme
nu e frate cu târziu,
Dar
amândoi cu tine sunt pe cale,
Se face
dimineață când îți scriu
Acest poem
supus vederii tale...
10 Noiembrie 2026
Nicolae Nicoară-Horia


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu