Ninge...

5 Decembrie 2013

De mult n-am mai rostit acest cuvânt,

Simt cerul din icoane cum coboară,

Ninge-acum când scriu peste pământ,

Parcă ninge pentru întâia oară.

Mă bucură zăpada și îmi vine

Să fug până acasă ca un plod

Și-acolo, pe furiș, ce vremi divine!

Pe-aceeași scară să mă urc în pod...

Vai, schiurile mele cum așteaptă

Să o pornim la vale peste grui!

Dar vremea-i nemiloasă și nedreaptă,

Spre Dorul meu nicio cărare nu-i;

Mă troienesc aducerile-aminte,

Simt cerurile-n mine cum coboară,

Ninge-acum când scriu peste cuvinte,

Parcă ninge pentru întâia oară...

Am ajuns acasă...

4 Decembrie 2013, spre seară...

Am ajuns acasă, drumul nu e greu

Câtă vreme-n gânduri e lumina trează,

Câtă vreme-n suflet ai un Dumnezeu

Care întotdeauna-i dincolo de rază...

Omul cât trăiește tot plecări îndură,

Am ajuns acasă, ce cuvânt sublim!

Nu e nicăierea altul pe măsură,

Cât de rar în viață știm să-l prețuim!

Din dureri știute, iată, vin acum

Și ce fericită-i Poezia-n mine!

Am ajuns acasă și mă simt precum

Matca sănătoasă într-un stup de-albine...

Ce liber mă știu...

Ev. Luca 18, 18-27

Dregătorul bogat...

Duminică, 24 Noiembrie 2013

Duminică, liniște, poetul scrie,

Ce fericite-s cuvintele lui!

Lumina din ele e-atâta de vie,

Fără Duminică nici dragoste nu-i!

O simt cum în brațele ei mă cuprinde

Și sufletul meu se umple de har,

Nici azi dregătorul bogat nu își vinde

Povara aceea adunată-n zadar.

Ce liber mă știu! eu averi nu mai am,

Pe acelea nu le-am avut niciodată,

Sunt atât de bogat, precum odată Adam

Acolo-n grădina ce i-a fost dată!...

Dor de copilărie...

23 Noiembrie 2013

Și iarăși un dor necuprins mă cuprinde

Pe sub streașina nopții acolo în Munți

Sufletul meu e plin de colinde,

Tu să ai vreme doar să le-asculți...

Cum se-adunau pe la vetre băieții

Și fete frumoase ca florile-n glastre,

Ce vremuri ciudate! și totuși nămeții

Ardeau fericiți sub opincile noastre!

Erau interzise colindele sfinte,

Cine să ne pună pe inimi zăvoare?

Pe văi și pe dealuri aceste cuvinte

Din gurile noastre răsunau și mai tare...

Azi liniștea umblă desculță prin sate,

Copiii aceia sunt tot mai puțini

Și-s tot mai multe acase încuiate,

Iar tălpile mele sunt pline de spini.

Și iarăși un dor netradus mă cuprinde

Pe sub streașina zilei acolo în Munți

Sufletul meu e plin de colinde,

Tu să ai vreme doar să le-asculți...

Făptura de zăpadă...

Duminică, 29 Septembrie 2013

„Cine vrea să vină să mă vadă,

Mult nu mai fac umbră pe pământ”,

Cum se topește încet ca o zăpadă

Făptura ei de Mamă în cuvânt!

Iar se înfioară sufletul în mine,

Mă simt ca iarba vara, fân cosit,

Sunt ca un roi învolburat de-albine,

Sunt ca un roi de matcă părăsit...

Mă doare mâna asta care scrie

Acest Poem neterminat din viață,

Cealaltă mână, dinspre dimineață,

A adormit pe fruntea ei târzie...

„Cine vrea să vină să mă vadă,

Dar să nu mă întrebe cine sunt”,

Făptura Mamei- fulgul de zăpadă,

Cum se topește, Doamne, în cuvânt!

Vai de mânuțele mele...

15/16 Septembrie 2013

Mamei...

Vai de mânuțele mele,

Nu mai pot lucra cu ele

Și degeaba ele vor,

Doamne, ce tăcute dor!

Mâini ce-au frământat odată

Sfânta pâine din covată,

Mâinile mele de-atunci

Legănând cu viață prunci

Și așa mi-e dor de voi

Să mai țesem în război

Tindeie și păretare!

Mâini ca razele de soare,

Crăpate de ploi și vânt,

Mâini de-argint, nu de pământ,

Mâini ca aurul din Munți,

Mâini întotdeauna punți...

........................................

Vai de mânuțele mele,

Cât de-aproape sunt de stele

Și de Unul Dumnezeu

Cât de-aproape sunt și eu!

Știu încă frumusețea ce-i...

Duminică, 15 Septembrie 2013

Știu încă frumusețea ce-i,

Urâtul, Doamne, du-l departe,

Lumina dintre ochii mei

Nu e lumină ce desparte

Ca aerul dintre doi miri,

Ca malurile unei ape,

De versul meu să nu te miri

Când îl recit așa de-aproape!

Ascultă-i sufletul cum geme

De bucurie și de dor

Și de cuvinte nu te teme,

Nu sunt cuvinte care dor!

În pacea lor să te cobori,

Ci lasă-ți grijile sub stele

De dimineață până-n zori

Și te înduminică cu ele.

Știu încă frumusețea ce-i,

Ți-o dau și ție drept arvună,

Tu uită-te în ochii mei,

Lumina lor mereu cunună...