Mă uit în tine, frumuseţea mea,
Mă uit şi-acolo nu mai am cuvinte
Să te întreb de unde vine ea,
Dinspre care-aducere aminte...
Eu pururea prin lume călătorul,
Tu eşti şi vei rămâne pe pământ,
Mă uit în tine cum se uită norul
În adumbrirea lui sub care sunt...
Mă uit în tine, frumuseţe mută
Cum se uită apa în izvoare,
Fericit e cel care se mută
În Vederea ta ocrotitoare...
Mă uit în tine, cum se uită floarea
În rodul zămislit din gândul ei-
Ascultă-mi pân’ la capăt întrebarea
Şi nu-mi răspunde- Frumuseţea, ce-i?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu