IARTĂ-MI VINA...

Lui Grigore Vieru
Duminică, 18 ian. 2009, ora 1.30

Te-ai dus şi Tu, unde vom merge toţi
Când se va stinge peste noi Lumina,
Ne-am cunoscut acolo printre Moţi,
La Târgul de pe Muntele Găina…

“Frate Nicule!” aşa mi-ai zis-
Şi Tu mi-ai strâns în braţe Poezia,
Mi se părea că retrăiesc un Vis,
Atunci şi-acum când înnegresc hârtia…

Se umezise Aerul sub pleoape
Când te priveam şi nu-mi venea să cred,
AVRAM IANCU îmi era pe-aproape
Şi Crucea lui mi-e martorul întreg!

Doamne, cât de mult ne-asemănam,
Era în glasul tău atâta jale-
“Să îmi trimiţi o poză să te am
Şi câteva din versurile tale…”

Eu le-am trimis, ţi le-am trimis pe toate,
Dar nici acuma, frate, când îţi scriu
Cuvintele acestea-nlăcrimate
De le-ai primit vreodată, nu mai ştiu…

Şi-acolo sus, pe Muntele Găina,
De va mai fi la vară ca să vin,
De unde eşti, tu singur, iartă-mi vina-
Eu mai rămân, eu mai rămân puţin…
…………………………………………

S-a dus şi el să nu-l cuprindă gerul,
Gerul pe care l-a urât mereu,
Să-i dăm de-a pururi liniştea lui Vieru-
Să-l odihnească Bunul Dumnezeu!