Cât trăieşte
Omul
În cuvânt
Nici prea multă linişte
Nu-i bună!
Mi-e sufletul ca Marea
De flămând,
Când tânjeşte ea
După furtună...
Dacă te strig
De ce nu îi răspunzi
Singurătăţii
Ce o port sub stele?
Nu-ţi fie teamă
N-o să te scufunzi
Aici
În arca Poeziei
Mele...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu