Tot numărându-i anii, anii Lui,
Cei fără soţ, aşa cum e firescu,
Acum, la ceasul Amintirii nu-i
Nimeni mai singur decât EMINESCU!
El, nepereche, geniul, veşnicul, cel mai!
Aceste vorbe supără Acum!
Tu, iartă-ne, de unde eşti, Mihai,
Tu, iartă-ne, EMINULE postum!
Limba noastră, dacă e de lemn,
Nu scurmă-n ea nici carii, nici rugina,
Fraţii mei, vă dau acum îndemn-
Păstraţi-i Eminescului lumina!
Versul Lui ne ştie pe de rost-
Ferice, dar, de cine îl ascultă!
El, EMINESCU, de nu ar fi fost?!
Iartă-mi, Doamne, întrebarea slută!
Viaţa Lui trudită-i îndeajuns
La Timpul şi prin alte vămi anume,
El, EMINESCU, este îndeajuns
Acestui neam să dăinuie în lume...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu