AM FOST ODATĂ...

22 febr. 2009, ora 19.30

Aşa începe orişice Poveste
Lăsată neamurilor pe pământ-
A fost odată…astăzi nu mai este,
(Ce-a mai rămas din goana după vânt?)

De mii de ani, din veşnicii nescrise
Sub cerurile-acestea îndurate,
Ne-am lecuit de-orgolii şi de vise,
Doar Amintirea-i singura din toate

Pe care-o punem resemnaţi în ramă
Când sună trist plecările din noi,
Am fost odată, nu vă fie teamă
De-o să mai vin vremelnic înapoi…

…………………………………………

Acum, când scriu, suntem tot mai departe
Şi umbrele-s din ce în ce mai lungi,
Cât asfinţit, iubito, ne desparte
Clipa de-acum, din Veacul de atunci?!...