Ev. Luca 18, 10-14
08. febr. 2009
Aşa se ruga-n sine fariseul:
„Îţi mulţumesc, că nu sunt ca ceilalţi...!”
Smerit îmi duc prin lumea asta greul,
Tu din mocirla vremii să mă-înalţi
Şi harul Tău în mine îl revarsă,
Pune-mi Lumină vrednică sub pleoape,
Din chiliuţa mea întunecoasă
Simt că Exişti şi Te aud pe-aproape...
Eu vameş dacă sunt peste Iubire
Nu mi-am zidit palate din cuvinte
Şi tot ce-am scris e pentru izbăvire
Şi ce-o să scriu de astăzi înainte...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu