08. febr. 2009
E ca şi cum mă rog, atunci când scriu,
Dau pălăria verbului deoparte,
Aşa am învăţat de când mă ştiu,
De mă-nfruptam la cină din bucate
Îmi punea mama pâinea rumenită
Din Sărbătoare, coaptă în cuptor
Şi mi-a rămas sub Cer descoperită
Fruntea mea în văzul tuturor...
Şi-acum, când mâna Gândului mă scrie,
Mă-nvăluie aducerea aminte
Şi respectul ei dintru pruncie
Pentru merindea pusă dinainte...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu