DE ZIUA LUI GRIGORIE…
14 Febr. 2009
Şi trebuia să-i fie Ziua azi
Şi trebuia aici să-i facem tort-
Vă spun cu bucurie pe obraz,
Fratele Grigorie, nu e mort!
El este viu, ca iarba de pe grui,
În Patrie, în Aer şi-n cuvinte-
Veşnic va arde Amintirea Lui
În sfeşnicul aducerii aminte…
DOAR UN CUVÂNT, DOAMNE...
Ia-ţi totul de-aici
Şi vino
Cu mine,
Îi spuse îngerul,
Luându-l de mână...
Jur-împrejur
Erau numai ruine...
Se ruga Poetul
Cu fruntea-n ţărână-
Doar un cuvânt,
Doamne,
Fă
Să-mi rămână!...
ASCULT LINIŞTEA...
Ascult liniştea
Din care
Se
Naşte
Ţipătul
Acestui
Cuvânt...
VISUL ŞARPELUI...
Şi cum sta şarpele
În Rai
Rănit,
Acolo lângă
Cruce,
Din asfinţitul
Ranei
Lui
A început
Să curgă
Sânge...
Atunci s-a vindecat
De vină
Şi a simţit cum cresc
Din trup,
Precum vlăstarii
Din Lumină,
Picioarele
Ce le-a avut...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu