Vineri, 26 Iulie 2019
Binecuvântat
fie numele tău,
Dacie
Felix, din hotarele sfinte
Ție
îți spun, cu părere de rău,
Domnul
profesor de Istorie minte!
Nu
poate iuda să se abțină,
Așa
e porunca mai marilor puși,
Lecția
lui e tot mai puțină
Și
noi, românii, tot mai supuși...
Și
totuși nu vor putea să îți șteargă,
Urmele
scrise pe aer, pe piatră,
Odată,
poate vei fi iar întreagă
Cu
toți plecații lăsați la vatră!
Mă
cuprinde mereu o statornică jale,
Doamne,
ia-mi lacrima, vindecă-i spusa,
Aici
am băut laptele doinelor tale
Sub
cerul Tărtăriei, la Sarmizegetusa!
De
pe altarele Munților, ca un Credeu
Poemul
meu înspre ceruri se înalță,
În
inima ta mi-a pus Dumnezeu
Întâiul
meu strigăt de viață!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu