Dacia...

Vineri, 26 Iulie 2019

Binecuvântat fie numele tău,

Dacie Felix, din hotarele sfinte

Ție îți spun, cu părere de rău,

Domnul profesor de Istorie minte!

Nu poate iuda să se abțină,

Așa e porunca mai marilor puși,

Lecția lui e tot mai puțină

Și noi, românii, tot mai supuși...

Și totuși nu vor putea să îți șteargă,

Urmele scrise pe aer, pe piatră,

Odată, poate vei fi iar întreagă

Cu toți plecații lăsați la vatră!

Mă cuprinde mereu o statornică jale,

Doamne, ia-mi lacrima, vindecă-i spusa,

Aici am băut laptele doinelor tale

Sub cerul Tărtăriei, la Sarmizegetusa!

De pe altarele Munților, ca un Credeu

Poemul meu înspre ceruri se înalță,

În inima ta mi-a pus Dumnezeu

Întâiul meu strigăt de viață!

Nicolae Nicoară-Horia