Liniștea din liniște...

16 Iulie 2019

„Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună”.
Lucian Blaga

Mi-e sufletul flămând ca un gravor,

Și gura mea de-o sete sfântă-i arsă,

Mi-e dor de ea, ca apei de ulcior,

De liniștea din liniștea de-Acasă!

Cu mine am luat-o împrumut

Prin lumea asta tot mai urlătoare

Și-acolo într-un leagăn să mă mut

Sub grinda veșniciei ce mă doare...

Și liniștea aceea parcă-i tristă,

Eu știu că amăgire-i tot ce spun,

Nici ea de-o vreme poate nu există,

Așa cum nu-i la Țebea sub gorun;

El, Avrămuț al nostru, este viu,

Și vremea peste tâmple îl apasă,

Mi-e dor și mai ales atunci când scriu

De liniștea din liniștea de-Acasă...

Nicolae Nicoară-Horia

Pictura: Ioan Nicoară