23 Iulie 2019
Nu
te-am văzut dormind niciodată
Și
totuși întrebarea mă duce-n ispită:
Pe
lumea aceasta tot mai ciudată,
Ca
orice „suflare”, nu ești obosită?
Acum
când te scriu, în ochii tăi vii
Mă
uit, cum se uită luna-n fântână
Singuri,
cuminți, ca doi copii
Șoptindu-mi
tainic: ia-mă de mână!
Ce
Zbor ne cuprinde umerii goi
Cu
dorul de aripi tot mai fierbinte!
Și
Aerul geme fericit între noi,
Aerul
întotdeauna plin de cuvinte...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu