Tot mai mereu îmi simt pământul
În care sufletul se-ascunde,
„Ești fericit?” Mă-ntreabă vântul,
Mă ierte-acum, nu-i pot răspunde;
Răspunsul meu și-așa nu-l doare,
Oricum el n-are altă treabă
În goana lui fără hotare
Nici eu nu știu de ce mă-ntreabă!
Și sufletul din lut suspină
De Adevăr tot mai flămând,
„Ești fericit?” Când lumea-i plină
De lacrimi care nu se vând...
Ce tristă-i din cuvânt silaba
În care locuiesc și sunt!
L-aș întreba, dar tot degeaba:
Ce-i fericirea pe pământ?
18 Mai 2021
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu