-Restituiri-
Mi-e
dor de Roua de la Sohodol,
De-o sete sfântă gura mea e arsă!
Mă
fură gândul, ce sublim obol,
Spre Apusenii cei rămași
Acasă...
Când sorb din ea
lumina cu nesaț
Aud cum curge-n mine o poveste,
Prin Munții
mei cu tulnicul la braţ
Mă văd copchilul
Moților
pe creste...
Și-acolo, într-o
peșteră
cu nume
Ce
mi-a fost dat să-mi fie de mireasă,
Să îmi ascund tăcerile
din lume
Şi Dorul din Poemul ce m-apasă...
E-atâta
arșiță acum când scriu!
Prin tot ce sunt mă susură
fiorul-
Așa mi-a fost şi mie dat să fiu,
Să curg nestăvilit
precum izvorul...
Mă
duce Gândul,
cel cu pas domol,
Spre Satul unde m-am născut dintâi,
Mi-e
Dor de Roua de la Sohodol,
Curat ca ea, sufletul meu, rămâi...
24 Mai 2021
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu