Nu mai am vreme de supărări,
Du-că-se toate degrabă pustiei,
Vara se-aude cum vine din zări,
N-o simți cum tresaltă sub cutele iei?
Ce plină de freamăt e iarba de-Acasă,
Câte-amintiri între brazde se-ascund!
Flăcăul din mine asudă la coasă
Pe Dealul acela, înalt și rotund...
O Mamă din ceruri mi-aduce merinde
Pe tindeul țesut cu mânuțele ei
Și Clipa aceea abia mă cuprinde,
Doamne al nostru, să nu mi-o iei!
Vineri, 28 Mai 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu