În Câmpia Bănățeană,
Pârjolit aici de Dor,
Eu beau apă „apuseană,”
Ce beau alții, treaba lor!
Atunci când mi-e gura arsă
Și cuvântul meu e scrum,
Simt Izvorul de acasă,
Colo-n margine de drum;
Într-o cămășuță nouă,
Cum pe lume alta nu-i,
Un Copchil desculț prin rouă
Soarbe din lumina lui
Și așa în orice seară,
Dimineață sau în zori,
Beau din apa lui cea clară,
Beau și mă cuprind fiori...
15 Mai 2021
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu