-Revizuită și adăugită-
Ca orice călător fără-adăpost
Pe drumul vieții către veșnicie,
Mă-ntreb adeseori ce aș fi fost
De nu erai cu mine, Poezie?
Poate acesta care scrie-acum
Cuvintele de îngerul dictate,
Era de mult doar pulbere și scrum,
Precum sunt amăgirile deșarte...
Așa te simt, ca pe-o făptură vie
Și-oriunde pe pământ îmi ieși în cale
Cu gândul plin de tine, Poezie,
Mă-nchin în fața frumuseții tale!
Așa te simt, ca orbul cătinel
Când înspre ochii lui lumina vine,
Cu chipul tău curat de îngerel,
Ce m-aș face oare fără tine?
Așa te simt, precum în piept fierbinte
Ceasornicul ce bate, până când?
Aerul meu, ce plin ești de cuvinte!
Din zi în zi mereu tot mai flămând...
Vineri, 2 Iulie 2021
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu