Iartă-mă, lumină...

 

-Restituiri-

Iartă-mă, lumină, de-am iubit prea mult,

Niciodată însă n-a fost în desfrâu

Cântecul din care stau și îmi ascult

Setea de izvoare, revărsată-n Râu...

Sufletul mi-e tânăr încă și se miră,

Iartă-mă lumină, toate-n lume curg,

Aerul acesta care mă inspiră,

Pașii ce mă poartă tot mai înspre-amurg...

Stau în întuneric și îmi pipăi coasta,

Parcă-mi lăcrimează cerul dintre pleoape,

Iartă-mă lumină, pentru noaptea asta,

Vine dimineața, e atât de-aproape!

Ca pe o minune eu o țin la piept,

S-o împart cu tine, n-auzi cum te chem?

De atâta vreme scriu și te aștept,

Scriu cu răsăritul din acest Poem...

19 Iulie 2021

Nicolae Nicoară-Horia