-Restituiri-
Mă cheamă tata să mă duc la coasă,
De când mă cheamă și eu tot amân!
De mult ți-am spus, frumoasa mea mireasă,
Că iarba dintre noi miroase-a fân!
Mirosul ei nicicând să nu te mire,
Eu am glumit atunci, glumesc și-acuma,
Doar sufletul mi-e tânăr ca un mire
Când tot mai obosită-mi pare huma;
Pe Dealurile mele dinspre-Apus
Același Dor prin sânge mă colindă
Și într-un leagăn de nuiele sus.
Un gângurit se leagănă sub grindă;
Nu-l mai aude nimeni, Casa-i oarbă
Și liniștea din jur e-atât de surdă!
Stau îngerii din rame să îl soarbă
Și veșnicia în târnaț se-mburdă...
....................................................
Cu gândul ars pe-o Sarmizegetusă
Aș vrea s-adorm cu versul meu zălog,
Mă cheamă tata, mama și ea-i dusă
Și-adună-n ceruri sfântul ei polog...
Vineri, 9 Iulie 2021
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu