A plecat Socaciu...

 

Să le faci pe toate-n viață nu apuci,

Împărțind adesea nu mai cunoști câtul,

Cântă cucuveaua undeva prin nuci,

Câteodată parcă și eu simt urâtul...

Se-mpuțină vremea câtă mai există,

Și-așa parcă suntem pruncii nimănui...

A plecat Socaciu, ce colindă tristă

Singură chitara plânge sus în cui!

Cu lacrimi de sânge, plânge după el,

Îi rămân în urmă primăveri și toamne,

Din văz-duhul nostru, singur și... rebel,

A plecat Socaciu, dă-i odihnă, Doamne,

Pe pământul nostru n-a avut deloc

Și de a lui Cântec vrednic să Te-nduri!

Iancu des-cântatul, cel fără noroc,

Îi ascultă, Bunul, glasul prin păduri...

27 Decembrie 2021

Nicolae Nicoară-Horia