Nu
mai am răbdare, țipă pruncu-n
pântec,
Nu mai am răbdare, geme cel bătrân,
Nu mai au
răbdare notele din cântec,
Iarba de pe câmpuri ce visează
fân...
Nu mai am răbdare,
peste tot aud,
În tramvai, pe stradă, la spital, în
gară,
Adevărul vieții e atât de crud,
Îmi pătrunde-n
suflet ca o Niagară.
Cel de lângă mine liniște nu are,
Îi
simt răsuflarea oarbă, ca de gheață,
Doamne-al îndurării,
dă-mi, Te rog, răbdare,
Până mă voi duce din această viață!
Trudim zi și noapte, trudim ca ocnașii,
Cine din poveste vrea să ne alunge?
Graba ne pândește sufletul și pașii,
Vremea și ea parcă nu ne mai ajunge...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu