Ninge!
Şi mă bucur de zăpadă,
Alt cuvânt pentru ninsoare nu-i!
Cum
aş vrea să nu ţi se mai vadă
Gândurile negre şi
hai-hui...
Să te ştiu sub plapuma ei caldă
Cum respiri
metafore, idei...
Să-ţi aud lumina cum se scaldă
Când te
ningi mirată-n ochii mei...
Ninge! Nu-i aşa că eşti
frumoasă?
Nămeţii să te-acopere încet,
De-mi pleacă
vremea, tu măcar îmi lasă
O Clipă doar să îţi rămân
poet...
Ninge peste-Acasa noastră, ninge,
Copilăria mea, cărări-cărări
Dorul de colinde iar mă frige,
Acolo-n Munți, aproape lângă zări...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu